Psaltirea Maicii Domnului a fost scrisă cu deosebită osârdie și dragoste. Însă în traducerile apărute la noi s-au strecurat de multe ori stângăcii de exprimare. Prin această diortosire, am încercat să dăm psalmilor marianici o formă mai apropiată de Psalrirea Prorocului david. Astfel, am pornit de la originalul în limba rusă al Sf. dimitrie al Rostovului (1651-1709), care a alcătuit multe cuvinte frumoase către Dumnezeu și sfinții Săi. În limba română nu am găsit alte traduceri decât cele de după 1989. Însă nu mică ne-a fost uimirea să aflăm acest text în limba engleză, dintr-o sursă catolică. Am comparat cuvintele și aveau același fond comun, cu diferența că varianta rusă este mult mai bogată în exprimare.
Căutările suplimentare ne-au adus noi surprize. Am găsit un text în limba latină, după care s-a făcut traducerea în engleză, la mijlocul secoului al XIX-lea (J. Cummings, 1852). Mergând pe fir în trecut, nu s-au perindat prin fața ochilor mai multe manuscrise conținând Psaltirea Maicii Domnului în limba latină, care astăzi se găsesc în muzeele din marile capitale europene: Psaltireum Beatae Mariae Viriginis, tipărită în anul 1607 (atribuită lui Bonaventura, Sfânt catolic de secolul al XIII-lea, unul dintre doctorii Bisericii de la Roma); un alt manuscris apărut la Florența datează din anul 1568, îl are autor pe Bernard de Clairvaux (sfânt monah franc din ordinul benedictinilor, care a murit în anul 1153); în fine, cel mai vechi text găsit de noi este un manuscris din secolul al XV-lea (H. Mitzschewitz, 1493).
Așadar, Psaltirea latină a Maicii Domnului este atribuită lui Bonaventura sau lui Bernard de Clairvaux, iar în unele texte este menționat chiar Fericitul Ieronim, deci cu multe secole înainte de apariția Psaltirii Sfântului Dimitrie al Rostovului. Unii teologi apuseni susțin chiar originea mult mai veche a Psaltirii (dinainte de schisma de la 1054), fiind ulterior compilată și prelucrată de către Bonaventura sau Bernard de Clairvaux. Dacă este așa, atunci perioada în care a fost alcătuită Psaltirea este vremea în care partea de apus a Europei era încă ortodoxă.
Pe de altă parte, secolul al XVII-lea a reprezentat pentru Răsărit, o apropiere de scrierile și practicile catolice. Atunci, mai ales rușii au preluat o serie de rugăciuni apropiate de duhul Ortodoxiei, incluzându-le în evlavia populară. Este foarte posibil ca aceasta să se fi întâmplat și cu Psaltirea Maicii Domnului. Sf. Dimitrie avea mare evlavie și se ruga Ei cu rugăciunea Născătoare de Dumnezeu. El (sau altcineva) ar fi putut traduce Psaltirea Maicii Domnuluidin latină, pe care apoi a înfrumusețat-o și a dăruit-o creștinilor din Rusia spre citire și folos duhovnicesc.
Dincolo de toate supozițiile, ceea ce rămâne important este puterea pe care o simt cei care se roagă citind Psaltirea Maicii Domnului și lucrarea Ei asupra multor suflete. Poate de aceea a pătruns atât de ușor în spațiul ortodox românesc, unde oamenii sunt foarte apropiați de ”Măicuța Sfântă”, pe care o rugăm să ne facă pe toți părtași Împărăției Fiului Său. Amin!
Editorii
Scrie un review